Cum crești stima de sine în relațiile personale

În acest articol:

• Cum relațiile reflectă stima de sine și respectul personal

• Cum să dai viață relației tale: Importanța comunicării deschise

• Lucrul care crează cele mai mari daune relației 

• Decizia neașteptată care aduce o relație la destrămare 

• Lecția care m-a recuperat de la distrugerea relațiilor spre dragoste și compasiune. Și cum poți să o faci și tu…

• Cum să duci lucrurile pana la capăt - ieșirea din propria ‘închisoare’

Cum relațiile reflectă stima de sine și respectul personal

Oamenii care nu au respect și încredere în sine tind să ajungă în relații deficitare, în care devin o opțiune secundară, o alegere de rezervă atunci când cealaltă persoană nu găsește nimic mai bun. Aceste relații triunghiulare, unde o persoană devine planul B, sunt de obicei marcate de lipsa de reciprocitate, iar cei cu o stimă de sine scăzută acceptă acest rol fără a realiza că merită mai mult.

Această tendință este adesea întâlnită la cei care nu au fost învățați să își valorizeze propria persoană. Ei tolerează comportamente care încalcă granițele sănătoase și acceptă lipsa de respect, pentru că în adâncul lor nu se consideră suficient de valoroși pentru a cere mai mult. Acești oameni, din teamă de a nu fi respinși sau abandonați, se complac în relații în care nu sunt tratați ca o prioritate, ci ca o opțiune.

Relația dintre respectul de sine și alegerea partenerilor

Alegerea partenerilor reflectă în mod direct relația pe care o ai cu tine însuți. Dacă nu te pui pe primul loc, dacă nu îți setezi standarde înalte pentru cum dorești să fii tratat, atunci vei accepta persoane care fac la fel – care nu te pun pe primul loc și care îți reflectă propria stimă de sine scăzută.

Persoanele cu stimă de sine scăzută sunt adesea atrase de relații în care se simt inferiori. Este un cerc vicios: lipsa de respect față de sine atrage persoane care nu te respectă, iar experiențele de respingere sau indiferență doar întăresc acest sentiment de nevrednicie. În final, cei care nu își acordă valoare ajung să fie aleși de cei care îi privesc ca pe o soluție de compromis.

Acest lucru nu se întâmplă doar în relațiile romantice, ci și în relațiile de prietenie, de familie și chiar în mediul profesional. Când nu crezi că meriți mai mult, nu vei cere mai mult. Când te simți „mic,” vei accepta oameni care te tratează ca pe o alegere secundară. Relația pe care o ai cu tine însuți va dicta ce fel de relații vei atrage și accepta în viața ta.

Alegerea de a te pune pe tine pe primul loc

Un prim pas crucial în schimbarea acestui tipar este alegerea de a te pune pe tine pe primul loc. A te alege pe tine nu înseamnă să fii egoist, ci să înțelegi că meritul tău nu depinde de validarea externă. Alege să te respecți și să nu accepți mai puțin decât meriți. Aceasta nu este doar o decizie emoțională, ci o decizie de viață care va afecta toate relațiile tale.

Când te alegi pe tine, îți creezi standarde mai înalte pentru modul în care dorești să fii tratat. Îți stabilești limite sănătoase și înveți să spui „nu” atunci când situațiile sau oamenii din viața ta nu îți oferă respectul și iubirea pe care le meriți. Înveți să alegi cu discernământ persoanele care fac același lucru pentru tine. O persoană care se respectă va atrage relații de calitate, relații bazate pe respect reciproc, iubire autentică și apreciere.

Atunci când nu te respecți pe tine însuți, creezi un spațiu în care respectul din partea celorlalți devine opțional sau chiar absent. Lipsa de respect de sine nu doar că îți afectează modul în care te vezi pe tine, dar stabilește și standarde nesănătoase în relațiile tale. Acceptând această stare, vei ajunge să tolerezi comportamente inacceptabile și din partea altora, ceea ce poate duce la o spirală descendentă în ceea ce privește calitatea relațiilor și a vieții tale în general.

Relațiile și Grija de Sine

Când nu ai grijă de tine însuți, devine mai ușor să te complaci în relații în care grija față de tine este neglijată sau chiar ignorată. Aceasta se întâmplă deoarece propriile tale standarde de autoîngrijire se reflectă în modul în care permiți celorlalți să se comporte cu tine. Dacă tu însuți nu îți acorzi timpul necesar pentru a avea grijă de sănătatea ta fizică și emoțională, vei considera normal să accepți comportamente similare de la cei din jurul tău. În astfel de condiții, relațiile tale pot deveni dezechilibrate, iar nevoile tale reale rămân nesatisfăcute.

Promisiuni și Inițiative Neonorate

Când îți neglijezi propriile promisiuni și inițiative, transmiți un mesaj clar atât către tine, cât și către ceilalți: angajamentele nu contează. Aceasta se poate manifesta prin lipsa de consecvență în îndeplinirea obiectivelor personale, ceea ce, la rândul său, poate duce la o acceptare tacită a promisiunilor goale din partea altora. Cu timpul, aceste promisiuni neîndeplinite și inițiativele abandonate devin norma, iar tu te vei regăsi într-un cerc vicios de lipsă de motivație și dezintegritate.

Normalizarea și Cultivarea Mediului Înconjurător

Ceea ce ai normalizat în interiorul tău, vei începe să tolerezi și să cultivi în jurul tău. Dacă acceptarea unor standarde scăzute pentru tine însuți devine o obișnuință, acest lucru se va reflecta și în modul în care îți construiești relațiile și mediul social. De exemplu, dacă nu îți impui standarde clare de respect și grija de sine, vei atrage oameni care, de asemenea, nu prețuiesc aceste lucruri. Astfel, un cerc vicios poate fi creat, în care mediul tău devine un loc în care lipsa de respect, de grijă și de integritate este perpetuată.

Pentru a ieși din acest cerc vicios, este crucial să îți reconfigurezi standardele personale, să începi să te respecți și să îți acorzi grija necesară. Aceasta înseamnă să devii conștient de nevoile tale reale, să îți onorezi promisiunile și să îți cultivi relații care reflectă aceste valori. Schimbându-ți modul de a te trata pe tine însuți, vei începe să atragi și să cultivi un mediu mai sănătos și mai respectuos în jurul tău.

Cum să te alegi pe tine însuți

A te alege pe tine nu înseamnă doar să te gândești la propriile nevoi, ci să trăiești în conformitate cu valorile tale. Aceasta implică:

1. Stabilirea unor limite clare: Acestea sunt necesare în relații pentru a-ți proteja energia și bunăstarea emoțională. Dacă cineva nu respectă limitele tale, aceasta este un semnal că acea persoană nu îți merită timpul și energia.

2. Ascultarea nevoilor tale emoționale și fizice: De multe ori, cei cu stimă de sine scăzută se lasă pe ultimul loc. Învață să asculți ceea ce simți și să-ți oferi ceea ce ai nevoie, fie că este vorba de timp pentru tine, de a te odihni sau de a face activități care îți aduc bucurie.

3. Refuzarea compromisurilor care te înjosesc: Acceptarea tratamentului mediocru sau necinstit te face să îți pierzi din putere. Nu te lăsa prins într-o relație sau situație doar pentru că ți-e teamă de singurătate sau respingere.

4. Cunoașterea propriilor valori și priorități: Definirea clară a ceea ce este important pentru tine te va ajuta să identifici rapid relațiile și situațiile care nu sunt aliniate cu cine ești. În loc să te adaptezi la dorințele altora, rămâi ferm în valorile tale.

5. Investirea în dezvoltarea personală: Stima de sine vine dintr-o muncă interioară profundă. Fie că este vorba de terapie, auto-reflecție, cursuri sau orice altă formă de dezvoltare personală, investește în tine și în creșterea ta. Cu cât devii mai conștient de sine, cu atât îți vei dori să fii înconjurat de oameni care reflectă respectul pe care îl ai pentru tine.

Concluzie: Relațiile sănătoase încep cu tine

Alege-te pe tine. Alege persoanele care te aleg pe tine.

Dacă nu te respecți, dacă nu îți recunoști valoarea, vei ajunge inevitabil în relații care reflectă acest lucru. Relațiile nu trebuie să fie bazate pe compromisuri constante în detrimentul stimei tale de sine. Ele trebuie să fie un spațiu de creștere, de sprijin reciproc și de iubire autentică.

Atunci când înveți să te pui pe primul loc, să îți asculți nevoile și să îți respecți valorile, vei atrage relații care sunt în armonie cu aceste principii. Relațiile tale ar trebui să fie o reflecție a iubirii și respectului pe care îl ai față de tine. Dacă nu te alegi pe tine însuți, nimeni altcineva nu o va face în mod autentic.

Învățând să te alegi pe tine, îți creezi o viață care este aliniată cu valorile și dorințele tale, iar relațiile tale vor deveni o sursă de sprijin și iubire, nu de confuzie și frustrare.

Cum să dai viață relației tale: Importanța comunicării deschise

O relație sănătoasă și vibrantă se bazează pe deschiderea emoțională și pe abilitatea partenerilor de a-și comunica sentimentele, gândurile și adevărul interior. Tăcerea, în schimb, poate transforma o relație într-un spațiu de confuzie și nesiguranță, afectând atât încrederea în sine, cât și relația în ansamblul ei. 

Atunci când unul dintre parteneri simte disconfort sau are gânduri și emoții neexprimate, dar alege să nu le împărtășească, se creează un dezechilibru. Tăcerea unui partener poate fi interpretată greșit de celălalt, ducând la gânduri și reacții bazate pe presupuneri și nesiguranțe. Aceste reacții sunt adesea influențate de traumele și experiențele din copilărie, care aduc la suprafață frici și nesiguranțe vechi.

Cum lipsa de comunicare afectează relația

Când un partener simte un disconfort emoțional, dar nu îl comunică, celălalt poate percepe această tăcere ca o problemă nerezolvată. Aceasta declanșează un lanț de interpretări greșite: nesiguranțe din copilărie, frici de abandon sau respingere, gânduri de trădare sau lipsă de iubire. Aceste presupuneri pot eroda încrederea în relație și pot alimenta comportamente inadecvate, bazate pe frică și neîncredere, nu pe realitatea prezentă.

Cu timpul, aceste reacții necomunicate, dar simțite, creează o prăpastie între parteneri, împiedicându-i să fie pe aceeași lungime de undă. În loc să fie un spațiu de conexiune profundă, relația devine un teren al incertitudinii și tensiunii, iar partenerii încep să se retragă emoțional unul de la celălalt.

De ce evităm să comunicăm?

Motivațiile din spatele lipsei de comunicare pot varia, dar, de obicei, includ:

1. Neștiința cum să comunici clar și obiectiv: Mulți oameni nu știu cum să își exprime emoțiile fără să pară că acuză sau să rănească partenerul. În copilărie, poate nu au învățat cum să-și gestioneze emoțiile și cum să le comunice corect.

2. Frica de respingere sau judecată: Există o teamă profundă că dacă îți exprimi adevărul interior, celălalt te va respinge sau te va judeca. Această teamă este adesea legată de experiențele timpurii de respingere sau invalidare din copilărie.

3. Nesiguranța legată de propriile emoții: Uneori, oamenii nu sunt clar conștienți de ceea ce simt. Emoțiile sunt neclare sau confuze, iar exprimarea lor devine dificilă. Aceasta este o zonă în care trebuie să înveți să îți cunoști propriile senzații și să le clarifici pentru tine înainte de a le exprima.

Cum interpretările greșite creează probleme

Atunci când lipsa de comunicare lasă loc presupunerilor, partenerii încep să reacționeze nu la realitate, ci la propriile frici și imaginări. Aceste interpretări greșite se bazează pe tipare formate în copilărie – frica de abandon, de trădare sau de respingere. Astfel, reacțiile și comportamentele devin inadecvate pentru situația reală și se bazează pe scenarii catastrofale care nu există decât în mintea celui care le trăiește.

Aceste presupuneri pot include gânduri de genul: 

- „Dacă tace, înseamnă că nu mă mai iubește.”

- „Nu-mi spune nimic, deci probabil că are pe altcineva.”

- „Își ascunde ceva, nu mai avem încredere unul în celălalt.”

Aceste gânduri duc la acțiuni și reacții care agravează situația, în loc să o clarifice. 

Cheia relațiilor sănătoase: Comunicarea deschisă și autentică

Pentru a da viață unei relații și pentru a preveni acumularea resentimentelor sau a fricilor, comunicarea autentică este esențială. Aceasta nu înseamnă doar să vorbești, ci să fii capabil să îți exprimi sentimentele într-un mod deschis și onest, fără a te teme de judecata celuilalt. Aceasta este calea către claritate și înțelegere.

Învățarea comunicării deschise presupune câțiva pași esențiali:

1. Înțelege-ți propriile emoții: Fii clar cu tine însuți înainte de a comunica cu partenerul. Află exact ce simți și de ce te simți așa. Aceasta implică un proces de auto-reflecție pentru a clarifica sursa disconfortului tău.

2. Alege să comunici dintr-un loc de înțelegere, nu de acuzare: În loc să spui „tu ai făcut asta” sau „mă faci să mă simt așa”, încearcă să formulezi în termeni de „eu simt” sau „eu am nevoie de...”. Aceasta schimbă tonul conversației și evită conflictele.

3. Ai curajul să fii vulnerabil: Vulnerabilitatea este esențială pentru o conexiune profundă. Împărtășirea sentimentelor tale reale poate părea riscantă, dar este și singura cale de a dezvolta o relație bazată pe încredere și respect.

4. Ascultă fără să interpretezi: Atunci când partenerul îți împărtășește ceva, evită să tragi concluzii rapide sau să interpretezi. Ascultă cu adevărat și cere clarificări dacă este necesar. Scopul este să înțelegi, nu să interpretezi sau să judeci.

Când comunicăm, relația respiră

Prin comunicare deschisă și sinceră, ambele părți pot înțelege mai bine nevoile și dorințele fiecăruia, ceea ce contribuie la o relație mai puternică și mai sănătoasă. Fiecare interacțiune este o oportunitate de reconectare, de a crea o legătură mai profundă și de a oferi partenerului tău sprijinul de care are nevoie pentru a se simți înțeles și iubit.

Nu lăsa tăcerea să devină obstacolul care împiedică relația ta să înflorească. Comunicarea deschisă și onestă este cheia pentru a da viață relației tale și pentru a evita ca tăcerea să creeze distanță și nesiguranță. Învățați să vorbiți, să vă ascultați și să fiți prezenți unul pentru celălalt, pentru că aceasta este esența unei relații sănătoase și de durată.

Lucrul care crează cele mai mari daune relației 

Ceea ce creează cele mai mari daune în relații și provoacă cele mai profunde frici este dorința inconștientă de a retrăi rupturile și durerea experimentată în copilărie, în special în relația cu părinții. Această tendință de a recrea traumele emoționale din trecut, fără a le înțelege și fără a le repara, devine o barieră majoră în construirea unor relații stabile și sănătoase.

Această dinamică se manifestă prin două moduri predominante: fie persoana nu reușește să construiască o relație stabilă, sabotând-o din fașă, fie începe să o saboteze imediat ce relația devine stabilă. De ce? Pentru că relațiile stabile contrazic experiențele emoționale trăite în copilărie, iar mintea subconștientă tinde să recreeze ceea ce este familiar, chiar dacă acest familiar este dureros.

În relațiile din copilărie, în special cu părinții, mulți au experimentat lipsa de atenție, iubirea condiționată sau traumele legate de respingere sau neglijare. Creierul nostru, fiind creat să supraviețuiască, internalizează aceste experiențe și le folosește ca model pentru relațiile de mai târziu. De aici vine dorința subconștientă de a repeta aceleași scenarii, chiar dacă acestea ne provoacă durere.

Pentru mulți, o relație sănătoasă și stabilă este necunoscută și, paradoxal, înfricoșătoare. Când cineva începe să trăiască într-o astfel de relație, se simte într-o zonă necunoscută, iar mintea subconștientă intră în alertă, căutând să revină la ceea ce este familiar – drama, conflictele, insecuritatea. De aceea, mulți oameni sabotează relații care ar putea fi funcționale, declanșând conflicte inutile, retrăgându-se emoțional sau căutând motive să încheie relația.

Această tendință de autosabotaj nu se limitează doar la relațiile personale. Se extinde și în viața profesională, în alegerile de carieră sau în atingerea scopurilor. O persoană care a trăit într-un mediu nesigur poate recrea acest model în cariera sa, alegând medii de lucru toxice sau instabile sau autosabotându-și șansele de succes pentru a rămâne într-o zonă familiară. Practic, lipsa unei vindecări emoționale ne face să ne temem de stabilitate și siguranță, chiar dacă acestea sunt, de fapt, lucrurile pe care le dorim cel mai mult.

Această încercare inconștientă de a evita durerea din trecut, fără a o înțelege și a o repara, devine motivul pentru care o recreăm constant. Evitarea și negarea traumei nu fac decât să întărească aceleași tipare distructive, care devin, în timp, parte din structura noastră emoțională și comportamentală. Aceasta se reflectă nu doar în relațiile romantice, ci și în prietenii, relații de muncă și chiar în modul în care interacționăm cu lumea.

Pentru a rupe acest ciclu distructiv, este crucial să înțelegem că nu putem fugi de rănile noastre emoționale. Singura cale de a opri această repetare constantă a traumelor din trecut este vindecarea profundă a acelor răni. Acest proces implică nu doar conștientizarea tiparelor noastre, ci și explorarea și înțelegerea cauzelor acestora. Fără acest proces de autocunoaștere și vindecare, vom continua să recreăm aceleași scenarii, chiar dacă ne dorim altceva.

Concluzie: Așa cum un cerc vicios este alimentat de frică, rupturi și neînțelegerea traumelor din copilărie, tot așa poate fi spart prin conștientizare și vindecare. Schimbarea nu vine prin evitarea durerii, ci prin confruntarea și înțelegerea acesteia. Odată ce suntem capabili să ne reparăm rănile emoționale, putem începe să construim relații sănătoase și stabile, să luăm decizii profesionale dintr-un loc de securitate și să ieșim din ciclul autosabotajului.

Decizia neașteptată care aduce o relație la destrămare 

Am observat un lucru, care a devenit deja evident, lucrând cu cuplurile din program, apoi reflectând propria relație din trecut, dar și din studiile acumulate, există un lucru compun în relațiile care au devenit lipsite de viață, de comunicare și de sentimente… 

dacă privești înapoi, poți găsi un moment cheie în care unul dintre parteneri a decis să nu-și exprime emoțiile pentru a evita să-l supere pe celălalt. Acea alegere aparent neînsemnată a marcat începutul sfârșitului.

A fost punctul în care s-au plantat semințele resentimentelor, care, cu timpul, s-au acumulat și au erodat relația precum rugina, până când a ajuns să pară că nu mai există nici o cale de revenire.

Când unul sau ambii parteneri ajung în punctul în care decid că nu mai este nici o șansă de recuperare, relația devine doar o mască – poate continuă din motive de imagine, de dragul copiilor sau pentru alte obligații. Însă ceea ce mulți nu realizează este că, în acel moment, nu doar relația s-a stins, ci și o parte importantă din sinele fiecăruia a fost închisă, blocată, pentru a nu simți acea durere.

Este ușor să crezi (și acesta este primul gând instinctiv în aceste cazuri) că relația s-a destrămat în clipa în care au renunțat să mai lupte, când au decis că nu mai merită să încerce. Însă adevăratul moment al "morții" nu este atunci când unul sau ambii au abandonat efortul de a repara lucrurile, ci atunci când primul dintre ei a ales să-și înghită propriile sentimente și să-și nege trăirile autentice, crezând că așa va proteja relația. În acel moment, nu doar că și-a trădat sinele, dar a făcut primul pas către destrămarea legăturii dintre ei.

Însă, vreau să îți spun că există speranță, că poți recâștiga viața și relația. Ceea ce contează este să-ți dorești să cauți ajutor, să îți îmbrățișezi din nou sentimentele și să redeschizi calea spre conectare.

Nu este niciodată prea târziu să alegi să fii autentic, să îți exprimi emoțiile și să redai relației suflul de viață de care are nevoie.

Lecția care m-a recuperat de la distrugerea relațiilor spre dragoste și compasiune. Și cum poți să o faci și tu…

Când am obosit să mai caut persoana potrivită și m-am pierdut complet într-o disperare, crezând că nu mai este posibil să simt dragostea sau să fiu fericit… când am ajuns să cred că viața este doar despre acumulare, iar dacă ai acumulat și tot nu simți nimic, asta e tot ce rămâne din viață… aproape că am pierdut tot, inclusiv viața.

Dar viața m-a adus la o răscruce de drumuri: pe de o parte, erau plăcerile tentante și facile, iar pe de altă parte, era privirea în interiorul meu, lucrul cu sine. Am luat o decizie importantă. Cu toate că partea plăcerilor părea superbă, o gustasem deja timp de trei ani de căutări (articol despre căutarea relației și identitatea gay), pe când cealaltă opțiune părea ca moartea, o pădure întunecată plină de cele mai mari frici. 

Am luat o decizie ilogică – am pășit spre ceea ce părea a fi moartea. Și aceasta decizie m-a salvat.

Am descoperit că frustrarea mea, divorțul, despărțirea de familia mea și furia împotriva tuturor… toată acea supărare și nemulțumire față de mine și ceilalți erau, de fapt, un strigăt de ajutor al unui copil interior care nu știa cum să-și înțeleagă și să-și exprime nevoile și sentimentele.

Deși eram un adult de peste 30 de ani, care învățase foarte bine cum să obțină succes material (pe atunci, compania pe care o co-creasem era de milioane, și publicasem și o carte premiată), în ce privește cunoașterea de sine și gestionarea emoțiilor, eram un copil. Un copil frustrat, care simțea un disconfort profund și învinuia pe toți din jur pentru asta. Eram supărat pe toată lumea și mă distanțam de tot ce îmi era apropiat – relații, activități, companie, familie. Căutam disperat o soluție, o scăpare – în călătorii, în relații noi, în substanțe care să mă amețească.

Cu cât mă simțeam mai amar în interior, cu atât mai mult jucam un rol de om fericit și amabil. Încercam să ascund amărăciunea și să arăt o fațadă perfectă, cu speranța că, detașându-mă de tot ce era vechi, echipat cu o imagine impecabilă pe exterior, voi atrage cele mai bune lucruri și oameni în viața mea.

Cât de greșit a fost acest mod de a gândi…

A fost nevoie de o întreagă călătorie de peste 10 ani pentru a găsi adevărata soluție: să mă cunosc pe mine însumi, să învăț să mă gestionez, să învăț să comunic, să iubesc, să mă accept, să iert și, cel mai important, să mă iert pe mine însumi.

Dacă aș pune în scurt această reflecție aș scrie așa… 

Asigură-te că dificultățile vieții nu te transformă într-o persoană amară, care își varsă frustrările asupra celor din jur, inclusiv asupra propriei persoane. Toți ne confruntăm cu dificultăți (financiare, de relație, de sănătate), însă a te descărca pe alții este o alegere personală.

Exprimarea amărăciunii față de alții este un comportament învățat din copilărie, folosit pentru a atrage atenția părinților și pentru a primi ajutor, căzând în rolul de victimă și sperând că cineva te va salva. 

Când erai mic, nu știai cum să-ți exprimi necesitățile, responsabilitățile sau nevoile fizice. Exprimarea neplăcerii era eficientă, deoarece adulții din jur aveau grijă de tine și căutau soluții.

Acum, tu ești adultul care trebuie să-ți poarte de grijă atât ție, cât și celor din jur. Nu mai este nimeni la care să te plângi, în afară de o rugăciune. Strigătele și loviturile în masă nu rezolvă nimic.

Poate nu ai avut de la cine să înveți un comportament sănătos și ai învățat doar ce să eviți. Chiar și așa, nu este o scuză să nu iei acum responsabilitatea pentru tine, să începi să înveți cum să gestionezi provocările și să dezvolți noi abilități. Observă, întreabă, explorează și pornește pe drumul autocunoașterii. 

Cum să duci lucrurile pana la capăt - ieșirea din propria ‘închisoare’

Dacă ai ales să devii medic (sau orice altă profesie) doar pentru că este bine plătit și îți oferă stabilitate financiară - vai de sufletul tău. 

Dacă însă ai ales să fii medic pentru că preferi să-ți petreci zilele salvând vieți în loc să stai întins pe o plajă, onoare ție. 

Orice profesie aleasă din altceva decât dragoste pentru activitatea respectivă devine o închisoare în care te-ai închis singur.

Dacă ai creat o afacere doar pentru a fi propriul șef și a face bani pentru a-ți cumpăra "libertatea" - vai de sufletul tău. 

Dar dacă ai creat o afacere pentru a aduce soluții și sprijin lumii, pentru a o face mai luminoasă și mai plăcută, onoare ție. 

Orice afacere creată din altceva decât dorința de a oferi valoare și sprijin real oamenilor care provine din sinele autentic, este, de asemenea, o închisoare.

Dacă ai ales să intri într-o relație doar pentru a fi "în rând cu lumea" sau pentru a avea pe cineva lângă tine - vai de sufletul tău. 

Dar dacă ai creat o relație pentru a extinde dragostea, pentru a învăța să iubești mai profund și să te înalți ca om, onoare ție. 

O relație creată din orice alt motiv decât pentru a oferi dragoste și grijă necondiționată devine o închisoare.

Modul în care îți iei deciziile determină dacă trăiești în raiul pe pământ sau în iadul pe care îl creezi conștient.

Dorești să, depășești fricile și blocajele care te fac să te lași de cele începute... să pășești într-un proces să dezvolți valoarea de sine în practica? Accesează pagina și rezervează o consultație gratuită cu UncageX